Lupescu si Marica, au liber sa candideze la sefia FRF

Federaţia Română de Fotbal a dat în judecată Ministerul Tineretului şi Sportului la Curtea de Apel Bucureşti, încercând să forţeze în instanţă un aviz favorabil pentru modificările de statut trecute de Burleanu, în luna mai, prin Adunarea Generală. MTS a avizat negativ schimbările, printre care se numără şi acelea privind restricţii pentru Lupescu şi Marica de a candida la şefia FRF.

Membrii FRF au votat astă-primăvară, aproape în unanimitate, mai multe schimbări de statut. Printre acestea, şi una prin care, pentru a fi eligibili, potenţialii candidaţi trebuia să fi lucrat minimum doi din ultimii cinci ani în fotbalul românesc. Vizaţi direct erau, la acel moment, Ionuţ Lupescu şi Ciprian Marica, pe care Răzvan Burleanu încearcă să-i împiedice cu orice preţ să inte în cursa electorală pentru alegerile din primăvara anului viitor.

Paragraful a fost literalmente strecurat de preşedintele federaţiei, pentru că a fost votat la pachet cu alte modificări, fără a fi supus dezbaterilor în plen – în fapt, nici n-a fost amintit de Burleanu. Ulterior, mai mulţi participanţi la şedinţă au susţinut, în discuţiile cu reporterul ProSport, că nici măcar n-ar fi ştiut de această modificare, pentru că nu consultaseră mapa distribuită la intrarea în sală. Totuşi, ProSport avertizase încă din zilele precedente că Burleanu va încerca să limiteze, prin modificarea regulilor, accesul contracandidaţilor la alegeri. În plus, proiectul fusese trecut în mapa de prezentare a ordinii de zi.

• În ultimii cinci ani Ionuț Lupescu a lucrat la UEFA şi n-a muncit în ţară, așa că a fost şi el tăiat de pe listă de Burleanu. Fostul internaţional ar putea, totuşi, să candideze la şefia FRF, după ce ministerul a blocat schimbările iniţiate de actualul locatar de la Casa Fotbalului.

• Ciprian Marica a jucat doar pentru naţionala României şi în campionatele din Spania şi Germania în ultimii cinci ani – insuficient, conform standardelor lui Burleanu, pentru a putea candida la şefia FRF.

Interesant este că, potrivit surselor ProSport, juriştii MTS nu au avut în vedere condiţiile de eligibilitate la preşedinţie, ci alte paragrafe schimbate pe 27 mai 2017, atunci când au respins documentele trimise de FRF. Practic, strategia gândită de Burleanu pentru a-i bloca pe contracandidaţi a fost dejucată din întâmplare. Pentru că toate schimbările sunt prinse într-un singur dosar, acestea au fost respinse în bloc.

FRF a dat în judecată MTS pe 24 octombrie, încercând să oblige această instituţie, la Curtea de Apel Bucureşti, să elibereze actele administrative necesare pentru operarea modificărilor. Instanţa nu a fixat încă primul termen de judecată. „Confirmăm faptul că Federaţia Română de Fotbal a solicitat instanţei obligarea Ministerului Tineretului şi Sportului să emită Avizul expres prevăzut de dispoziţiile art. 36 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului cu modificările şi completările ulterioare.
Direcţia Juridică a formulat apărările cu privire la cererea de chemare în judecată care vizau alte aspecte reţinute de Registrul Sportiv ca aspecte de nelegalitate faţă de cele prezentate în solicitare“, a răspuns MTS la cererea ProSport de a detalia motivul procesului.

Astă-primăvară, după ce a trecut schimbările de statu prin Adunarea Generală cu o majoritate copleşitoare, Răzvan Burleanu a fost ironic la adresa foştilor fotbalişti, acum potenţiali contracandidaţi, pe care tocmai îi „executase“, interzicându-le dreptul de a candida. Întrebat de reporterul ProSport, şeful FRF a răspuns că „nu ştiu exact care e situaţia domnului Lupescu“, deşi modificările fuseseră introduse special pentru a-l bloca pe actualul director al Comisiei Tehnice de la UEFA. Nici Ciprian Marica nu mai poate candida, deoarece el a jucat fotbal mai mult în campionate străine, la FC FCSB evoluând doar 6 luni. Pentru că „n-a activat în fotbalul românesc“, ci „doar“ în cele din Germania, Spania şi Turcia, Ciprian Marica nu corespunde standardelor introduse de Burleanu.

Prin modificarea regulamentului, s-a ajuns la situaţia în care un român care lucrează la FIFA sau UEFA (cazul lui Ionuţ Lupescu) ori care antrenează sau joacă în campionate străine să nu poată candida la preşedinţia FRF. În schimb, acest lucru îi e permis, de exemplu, unui secretar de la o Asociaţie Judeţeană sau unui director sportiv de la o echipă de Liga 3. Când i s-a amintit, imediat după şedinţă, că el însuşi n-ar fi putut candida şi câştiga în 2014, dacă modificările introduse acum ar fi fost valabile şi atunci, Burleanu a râs şi a răspuns că asta e situaţia.

O altă măsură foarte importantă trecută de Burleanu prin Adunarea Generală şi respinsă de MTS este cea a „solidarităţii“, sub umbrela căreia şeful federaţiei vrea să bage mâna în buzunarul LPF. Pe 27 mai, membrii votanţi ai FRF au îmbrăţişat ideea ca Liga Profesionistă să cedeze o parte din drepturile TV către federaţie, care se angaja ca, ulterior, să le redistribuie către ceilalţi membri.

Liga s-a opus, dar propunerea a trecut cu brio la vot. Conform acestei prevederi, urma să se înfiinţeze o comisie specială care avea să negocieze procentajul extras din drepturile TV. S-a vorbit de 5%, dar această cifră n-a fost cuprinsă în actele puse pe masă de Burleanu – totul dovedindu-se, în final, un test prin care s-a sondat reacţia Ligii şi a opiniei publice la această idee. Dacă s-ar fi stabilit acest prag de 5%, FRF ar fi pus mâna pe 1,35 milioane de euro anual, cotă-parte din banii încasaţi de LPF din drepturile TV.
Trebuie spus, în context, că FRF a fost în postura de vinde, la rându-i, drepturi TV pentru Liga 2, dar sumele obţinute au fost modice. Atunci când s-a luat decizia de a face, la Liga 2, o singură serie în loc de două, cluburile au protestat, pentru că asta presupunea cheltuieli de deplasare şi cazare mult mai mari decât cele din vechiul aranjament. Li s-a răspuns să nu-şi facă probleme, pentru că, dacă îşi cedează drepturile TV către federaţie, Burleanu va obţine milioane de euro, bani care le vor fi împărţiţi pentru a le acoperi cheltuielile suplimentare.
Tentativele FRF de a găsi clienţi au eşuat. Până la urmă, s-a semnat un contract cu nişte posturi TV, dar s-au obţinut numai 350.000 de euro, sumă total insuficientă, pentru că a fost împărţită celor 20 de competitoare. Situaţia financiară a echipelor din Liga 2 s-a agravat şi mai mult, unele intrând în incapacitate de plată, iar altele – desfiinţându-se de-a dreptul.