Jaime Penedo nu a uitat-o pe Dinamo: ”Stabilitatea e principala condiție”

Jaime Penedo (42 de ani), goalkeeperul care a apărat poarta lui Dinamo timp de două sezoane și jumătate, între 2016 și 2018, și-a încheiat cariera în 2019.

Penedo e cel mai bun goalkeeper din toată existența fotbalului panamez, acesta având 137 de selecții la națională și a apărat poarta primei reprezentative timp de 15 ani (2003-2018), fiind titular la Campionatul Mondial din Rusia.

Acum stă într-un apartament pe malul Pacificului, în Panama City, e director sportiv la Federația Panameză de Fotbal, are o fundație prin care ajută copiii fără posibilități, care vor să joace fotbal, și se bucură de viața de familie, alături de soția sa Angie și cei doi copii.

Se simte fericit și împlinit și, la cinci ani de când a plecat din România, vorbește cu bucurie și respect despre țara noastră, el fiind atașat de Dinamo București.

Fostul portar din Ștefan cel Mare, fiind la curent cu ce se întâmplă la echipa noastră și păstrând legătura cu suporterii dinamoviști.

În cadrul unui interviu acordat prietenilor noștri de la ProSport, Penedo a detaliat apreciere sa față de țara noastră și cum a ajuns la Dinamo București din celălalt colț al lumii.

”Nu-mi pot clasifica activitatea, dar la Dinamo a fost o perioadă importantă pentru mine. A fost așa ca o ultimă provocare, pe care am dus-o la bun sfârșit, un moment bun pentru mine, venit la finalul carierei. Dinamo m-a ținut în priză, pentru a fi titular la Campioatul Mondial din Rusia, în 2018.

Impresarul meu spaniol mi-a adus oferta. Aveam 35 de ani și terminasem un contract în Costa Rica, la Saprissa, o echipă cu 39 de trofee, practic cea mai bună echipă din istoria lor. Cu doi ani înainte luasem titlul în MLS, cu LA Galaxy. Dinamo căuta un portar experimentat, eu aveam un CV bun, ne-am înțeles și am venit.

Știam România de la CM 1994, cea cu Hagi, Popescu, Stelea, Dumitrescu. Despre campionatul României nu știam nimic, despre Dinamo nici atât. La noi însă, în zona asta, cumva contează mai puțin echipa sau țara, contează că te duci în Europa. Fotbalul european e visul fiecărui fotbalist. O ofertă din Europa e maximum pe care îl poți avea. Când a venit oferta, primul lucru pe care l-am întrebat a fost dacă e o ofertă din capitală sau din provincie, pentru că echipele din capitală au întotdeauna pretenții mai mari.

Apoi am intrat pe youtube, am căutat Dinamo și când am văzut suporterii am zis Madre Mio, unde mă duc? În America Centrală, chiar și în MLS, nu există atmosferă din asta. Spectatori puțini, calmi, când am văzut fanii lui Dinamo, am zis bun, nu vreau să mă las de fotbal fără să joc și eu într-o astfel de atmosferă. Și am venit.

(n. r. A fost o mutare bună?) A fost foarte bună. Așa cum ți-am zis, a fost o ultimă provocare a carierei mele. Eu n-am venit la Dinamo de niciunde. Ok, nu mă știa nimeni în România, dar în Panama și în America eram foarte cunoscut. Aveam peste 100 de selecții la națională, eram matur, știam ce vreau de la viață. La început, vreo câteva luni cred, am fost rezerva lui Brănescu. El era un portar tânăr, fusese pe la Juventus, era normal să se mizeze pe serviciile lui. Dar eu fiind la alt nivel, am înțeles situația, mi-am așteptat rândul, n-a fost nicio problemă pentru mine. Și, deși eram la final de carieră, am învățat multe lucruri.

(n. r. Care a fost primul impact cu Dinamo?) În 2016 nu erau problemele care au apărut ulterior. Antrenor era Andone, un om extraordinar. Mi-a plăcut tare de el. Am avut o relație extraordinară și Cătălin Grigore, antrenorul de portari. Primul impact a fost că trebuie să muncesc mai mult pentru a mă impune. La Dinamo a fost pentru prima dată când am simțit cu adevărat concurența, când mi-am dat seama că trebuie să lupt pentru locul meu.

Fotbalul românesc este mult mai tacticizat decât cel din care provin eu. În MLS, spre exemplu, atunci și chiar și acum, diferența o face fizicul. Se aleargă mult, repede, agresivitate, în România se punea mult accent pe tactică. Fizic, nu era un fotbal prea puternic, dar tactic stătea bine, se făceau antrenamente, scheme, fiecare meci avea parcă și o partidă de șah.

Acum mă uit la rezumate pe youtube, sunt pe rețelele sociale ale lui Dinamo, ale fanilor, sunt conectat. Îmi place să văd figuri care încă îmi sunt cunoscute”, a spus fostul portar al ”câinilor”.

Întrebat despre retrogradarea în liga secundă a echipei noastre în urma dublei de baraj cu U Cluj, Penedo a afirmat: ”Da, da, știu și îmi pare rău. Când am fost eu acolo, Dinamo era stabilă, Negoiță a fost un patron bun, față de mine, cel puțin, a fost super serios. Mai târziu nu am înțeles ce s-a întâmplat.

Nici acum nu-mi dau seama cine e de fapt patron, cine conduce, tot văd că vine unul, apare altul, se fac schimbări ca la fotbal în club. Sigur, nu e treaba mea ce fac cei care conduc, dar stabilitatea e principala condiție a performanței. Eu sper totuși ca Dinamo să nu retrogradeze iar, e o echipă de mare tradiție, cu multe titluri, cu fani extraordinari, nu ar câștiga nimeni dacă dispare”, a afirmat panamezul.

Totodată, Jaime Penedo a povestit și ce nu ia plăcut la Dinamo în perioada petrecută în România:

”Se strâmba din nas când plecam la națională. Țin minte că lui Miriuță nu-i convenea. Zicea mereu, Aa, Penedo, să nu plece, că e drum lung, diferența de fus orar, vine obosit, mai bine să nu meargă. A trebuit la un moment dat să pun piciorul în prag și să spun: Oameni buni, iubesc Dinamo, dar iubesc și mai mult Panama! Mă voi duce la națională întotdeauna, indiferent de consecințe. Până la urmă mă înțelegeau, că doar și ei fuseseră fotbaliști, și el, și Contra, Bratu, Rednic, cei pe care i-am mai avut antrenori.

Finalul a fost după Mondialul din 2018, unde am mers cu naționala și am apărat toate trei meciurile. Am avut probleme mari la un genunchi, nu m-am recuperat ca lumea, corpul a început să cedeze, aveam o vârstă. Nu m-a dat nimeni afară, cum s-a spus la un moment dat că m-ar fi dat Rednic. Dovadă, că după ce am plecat de la Dinamo nu am mai semnat cu nimeni. Am zis, gata! Vreau ca eu să mă retrag din fotbal, nu fotbalul să mă retragă pe mine. Au fost oferte din SUA, din Panama, dar nu am mai vrut. Fusese uzura prea mare în 20 de ani de activitate. Cred că a contat oarecum ș ice s-a întâmplat la Mondiale.

Păi am pierdut toate trei meciurile. Am luat trei de la Belgia, șase de la Anglia și două de la Tunisia. Noi n-am fost chiar pregătiți pentru acel turneu final. A fost euforia mare că ne-am calificat și acolo s-a cam terminat profesionalismul. Nu ne-am prezentat bine, n-am fost puternici și fotbalul ne-a pedepsit. Chestiile aste aș vrea să le schimb eu la naționala noastră”, a mai spus fostul fotbalist.