Răzvan Patriche, ultimul mohican al ”Găștii nebune” din Regie, își încheie cariera după 21 de ani în slujba fotbalului. O poveste sinceră, emoționantă și plină de amintiri, spusă chiar de el.
După 21 de ani de carieră și zeci de bătălii purtate în iarbă, Răzvan Patriche a spus ”stop”. O decizie grea, dar asumată, luată cu demnitate de ultimul reprezentant al ”Găștii nebune” din Regie, un fotbalist care a trecut prin toate: glorie, lipsuri financiare, retrogradări dureroase și reveniri spectaculoase.
”Fotbalul a fost viața mea”, a spus Patriche, care a început povestea acolo unde avea să rămână în sufletul fanilor: la Sportul Studențesc.
”Aveam vreo 8 ani. Pe vremea aia se făceau selecții. Am vorbit cu ai mei: ‘Hai la fotbal!’. Era aproape, m-am urcat în tramvai și m-am dus la Sportul. Nici nu mai știu cât am stat… vreo 12 ani.”
Petrescu, debutul și ”forțarea” în echipa mare
A fost remarcat de Dan Petrescu, antrenorul care avea să-i ofere și debutul la nivel profesionist:
”Domnul Dan Petrescu m-a debutat. Destul de târziu. Eram de peste un an cu echipa mare, mereu în deplasări, mereu la meciuri. La un moment dat, Rațiu și-a rupt mâna și n-a mai avut încotro. A trebuit să mă bage și pe mine. Mai mult forțat. (râde)”
Așa a început cariera la seniori a unui fotbalist care nu a uitat niciodată originile și camarazii:
”Eram ca o familie. Tineri, fără griji, făceam numai prostii. Îl aveam pe Andrei Stângă care purta 50 la picior și avea o geantă mare doar pentru ghete. Când pleca acasă, colegii îi băgau câte un bidon de apă în ea. Era o nebunie frumoasă.”
Craiova, Clinceni, apoi… Dinamo!
După o scurtă perioadă la ASA și un popas la Universitatea Craiova, Patriche a ajuns la Academica Clinceni, iar de acolo… s-a făcut pasul spre Dinamo, clubul pentru care a pus totul pe masă.
”Am jucat contra lui Dinamo, am dat golul victoriei, am făcut un meci bun. Probabil că atunci am fost remarcat. Apoi a urmat perioada grea, cea a retrogradării… A fost cumplit.”
Dar Răzvan nu a fugit. Nu s-a dat la o parte. A rămas și a luptat. A devenit căpitan și lider. A fost vocea din vestiar și stâlpul din apărare în momentele în care totul părea pierdut.
”Mi-am dorit toată viața să joc la un club ca Dinamo. Am ajuns aici și am zis: ce fac acum, plec? Am avut oferte, dar am ales să rămân. Și mă bucur că am făcut asta.”
Ultimele clipe în iarbă și un viitor încă nescris
La 38 de ani, după o carieră plină, Răzvan Patriche își închide capitolul de jucător. Dar nu exclude continuarea în fotbal, într-o altă formă.
”Deocamdată nu știu nimic. Nu am discutat despre o eventuală rămânere la club. Vom vedea…”
Un simbol uitat de sistem, dar iubit de suporteri
A fost un jucător corect, loial, muncitor, un om care nu a fugit după bani, ci a rămas acolo unde a simțit că e nevoie de el.
”Câte salarii n-am primit? Multe… Am lăsat mulți bani la fotbal. Dar și mult suflet.”
Din Regie până în Ștefan cel Mare – un destin demn de respect
Răzvan Patriche nu a fost cel mai mediatizat, nici cel mai spectaculos. Dar a fost un simbol de caracter și devotament. A plecat așa cum a și jucat: cu capul sus, fără scandaluri, fără artificii.
Fotbalul românesc are nevoie de mai mulți ca el. Respect, Răzvan Patriche!
CITESTE SI:
A venit nota de plată după derby-ul Dinamo – Rapid
Acordul verbal există! Încotro se îndreaptă Dennis Politic?
Dinamo își ridică ștacheta! Kopic vorbește despre prezent, viitor și marea provocare
Doar Dinamo 