„Presa din România e inutilă şi falsă”

Doar Dinamo a preluat un interviu oferit de Florin Andone publicaţiei iberice El Pais. Părţi din interviu au mai apărut şi în publicaţii din România, însă fără anumiteaspecte, deranjante!, pentru unii. Echipa noastră publică interviul fără a modifica sau a interpreta conţinutul acestuia: 

Rep: Cum ai trăit acea victorie cu Barcelona (etapa a 27-a din La Liga)?

  • And: Mi-a fost foarte greu. M-am simţit departe de colegii mei, fără să-i pot ajuta. Nu m-am putut bucura ca lumea de victorie, pentru că m-am simţit foarte rău văzând partida.

Rep: Deportivo a câştigat 8 puncte din 12 posibile (de la schimbarea antrenorului) şi se face referire la o chestiune de stare mentală pentru a explica schimbarea. Eşti de acord?

  • And: În sport starea psihică este un factor important. Uneori trebuie să te convingi să obţii cel mai bun randament, să te minţi pe tine însuţi, într-un fel, spunându-ţi că poţi fi mai bun, ca să oferi mai mult echipei. Calităţile sunt principalul în fotbal, dar şi mentalul este esenţial.

Rep: Tu joci în Primera pentru că ai avut noroc, sau este rodul muncii?

  • And: Este rodul muncii. Am grijă de mine şi am făcut mari eforturi pentru a ajunge aici. În afară de asta, sunt momente când ai nevoie să-ţi iasă bine lucrurile. Un moment important pentru mine a fost când am plecat de la echipa secundă a lui Villareal împrumutat în Segunda, la Atletico Baleares. Aveam aproape 20 de ani şi nimeni nu-mi dădea o şansă la nivelul ăla, dar agentul meu îl cunoştea pe antrenor şi i-a spus că am nevoie doar de încredere ca să dau randament. Am ajuns acolo şi am jucat din toate puterile, am fost golgheter şi mi-am îmbunătăţit jocul în toate sensurile. Nu ştiam că pot juca la acel nivel şi atunci mi-am dat seama că pot şi vreau mai mult.

Rep: Unde ai învăţat să joci fotbal?

  • And: În România. Trăiam într-un sat foarte mic, apoi m-am mutat într-un oraş mai mare, ca să joc acolo. Dar nu am multe amintiri, am venit în Spania la 12 ani. Tatăl meu murise şi familia mea a venit la Vinaros, în Castellon. Sunt 7 sau 8 ani de când n-am mai fost prin locurile natale şi nici nu am relaţii cu nimeni de acolo. Casa mea e Vinaros.

Rep: Am citit că ai lucrat culegând căpşuni…

  • And: Asta e o minciună. Şi eu am citit de multe ori. Nu mi-ar fi deloc greu să spun că am făcut-o, dar nu e aşa. Mama făcea menaj, iar acum o ajut eu. Tatăl meu vitreg lucra în construcţii. Treaba cu culesul căpşunilor vine din România, pentru că acolo, dacă vorbeşti de Spania se face imediat legătura că toţi românii vin aici să culeagă fructe şi mă pun în aceeaşi oală. Scrieţi cu litere mari: SUBIECTUL ĂSTA VINE DIN PRESA DIN ROMÂNIA, CARE, ÎN MAJORITATEA EI, ESTE INUTILĂ. SUNT NIŞTE FALŞI ŞI INVENTEAZĂ LUCRURI, IAR ASTA CU MINE NU MERGE. Eu nu sunt aşa.

Rep: Simţi că în România nu eşti văzut ca unul de-al lor?

  • And: Nu ştiu, câteodată mă gândesc că e aşa pentru că am crescut în Spania.

Rep: Este fotbalul profesionist aşa cum îl visai când erai copil?

  • And: Eu unul mă simt foarte bine. Pentru mine nu există bucurie mai mare decât fotbalul. Este o slujbă şi există o parte economică, dar mă trezesc şi mă gândesc că trebuie să merg la antrenament cu bucuria pe care o simt copiii. Trăiesc fotbalul, mă dedic lui şi vreau să îl joc bine, să progresez şi să mă simt bine.

Rep: Cum va evolua jocul tău? Pentru că acum dai foarte mult pe teren.

  • And: Cred că pţnă la 27-28 de ani voi juca aşa. Jocul meu este unul foarte fizic, am nevoie să joc aşa. Îmi asum asta şi atunci nu ies la petreceri sau cluburi, am grijă la alimentaţie şi, în general, de mine. Posibil ca la 32 de ani să nu mai fac cursele pe care le fac acum şi să nu mai pot să depun efortul pe care îl depun acum pentru a ajunge la toate mingile.

Rep: Ţi-ar plăcea să joci în alt campionat?

  • And: În vară mă înţelesesem cu Galatasaray. Lipsea doar acordul între ei şi Cordoba. Între timp a sunat Deportivo şi nu am stat pe gânduri. Am venit aici, chiar dacă am pierdut mulţi bani. Pun mare preţ pe confort. În iarnă de asemenea s-au interesat de mine mai multe cluburi, dar nici nu am vrut să aud. Mă simt foarte bine la Deportivo şi nu cred că se gândesc să mă vândă. Oraşul e perfect, oamenii foarte educaţi. Aici am tot ce-mi trebuie, deşi mă înnebuneşte faptul că plouă cinci minute, după care iese soarele cinci minute şi iar începe să plouă.

Interviu preluat de Doar Dinamo de la MyFootball.